Aria comunei Ostrov (satele Almălău, Esechioi, Bugeac, Gârlița, Galița, Ostrov) a fost locuită, așa cum o dovedesc descoperirile arheologice, încă din cele mai vechi timpuri. Astfel, în lucrarea Din istoria Dobrogei a lui D. M Pippidi și D. Berciu se vorbește despre așezarea întărită descoperită la Gârlița , datând din perioada Hallstat-ului timpuriu.
Ceramica descoperită aici, depozitată la muzeul din Călărași, cuprinde fragmente de vase mari (urne) bitronconice și cu proeminențe înconjurate cu caneluri, profiluri din străchini din grupa zisăcu turban. Hărțile prezentate în paginile cărții, evidențiază locuri unde au fost descoperite și tezaure și monede histriene izolate din secolele V-III î. Hr., precum cele de la Păcuiul lui Soare, Silistra, sau amfore grecești, precum cele de la Ostrov.
Alte descoperiri au fost făcute pe teritoriul satului Bugeac, sub forma a două necropole. Primul cimitir, situat în apropierea Ceairului Bugeac, a fost descoperit pe la 1965, cu ocazia lucrărilor de modernizare a drumului național Constanța - Ostrov, cuprinzând morminte cu urne de incinerație. Cel de-al doilea cimitir, situat în apropierea Ceairului lui Moș Marinciu, se află pe malul lacului Bugeac la 4 kilometri sud-vest de satul cu același nume, fiind descoperit în urma săpăturilor din primăvara anului 1969. Așezarea datată ca și cea de la Ceairul Bugeac în secolul IV î. Hr., nu a putut fi cercetată decât pe o suprafață de 680 m deoarece restul fusese distrus de-a lungul timpului de puterea șuvoaielor de apă. Aceste descoperiri arheologice dovedesc existența pe aria comunei Ostrov a unor așezări sătești. Acestea întrețineau strânse legături, așa cum o dovedesc materialele descoperite, atât cu alte comunități vecine, cât și cu tracii sudici, ori cu negustorii greci, ajunși aici pe calea cea mai lesnicioasă a antichității - Dunărea.