Teritoriul comunei numită pe vremuri Satischioi a fost acoperită în trecut cu păduri, ale căror urme se pot vedea și astăzi. Încă din neolitic există mărturii ale vieții materiale în aceasta parte a județului nostru, geto-dacii au populat intens aceste locuri argumentate de izvoare istorice, din punct de vedere arheologic se remarca în mod deosebit un deal din apropierea satului Stupina (deal cunoscut de localnici sub numele de Muntele cu var), a unei statui din piatra traco-scitica secolul IV-III î.e.n. reprezentând un bust având la brâu un pumnal în stil okinakes care se află la muzeul de istorie al României.

Menționăm că populația veche a acestei părți din Dobrogea se numea dicieni (C. C. Giurașcu).

Populația locala a fost amestecată cu munteni care au venit din anul 1300 și apoi cu moldoveni în anul 1375, și transilvăneni în anul 1406. Este foarte de apreciat vechimea fiecăruia dintre satele comunei. Primele documente care fac referiri la acesta nu arată decât momentul în care pe actualele vetre s-au stabilit romanii având în vedere stăpânirea Dobrogei de către turci.

Actualul sat centru de reședința Crucea numit în aceea perioada Satischioi s-a fondat în anul 1882-1885 cu populația romană, alături de satul vechi turcesc cu același nume. Populația romană în număr de 74 familii a provenit din satul Gaița, comuna Făcăieni, județul Ialomița. Acestea s-au așezat în partea de sud a satului turcesc. În anul 1886 s-a făcut împroprietărirea romanilor. În anul 1907 a fost colonizată populația care provenise din Oltenia urmând a fi împroprietărită în anul 1908.

Satul de reședința al comunei pană în anul 1910 a fost Șiriu. În anul 1910 satul Crucea devine reședință a comunei sub denumirea de Satischioi, iar în anul 1932 primește denumirea actuală, Crucea, denumire dată de Nicolae Iorga, care a considerat că satul se află la intersecția drumurilor ce legau Carasium cu Tomisul și Capidava cu Ulmetum.

Satele componente ale actualei comunei au fost înființate după 1882 conform informațiilor furnizate de G. Dănescu în Dicționarul statistic, economico-istoric și grafic al județului Constanța (1897). Din relatările sale, deduce că aceste sate erau întinse dar puțin populate, cu romani în majoritate, bulgari și turco–tătari, în număr mai mic.