Cercetările arheologice au scos la iveală faptul că localitatea Topraisar, așezată în zona centrală a județului Constanța, aproape de mare, o zonă de influență și de interes pentru cetățile grecești dar și pentru romani, a fost locuită din cele mai vechi timpuri. Vorbind despre teritoriul agricol tomitan, Adrian Rădulescu și Ion Bitoleanu fac referire la interesantele știri privind „evoluția societății băștinașe din secolul IV î.e.n., în baza cercetării unui tumul de la Topraisar. Din mormântul cu șanț periferic circular, s-au scos 22 de amfore de tip Heracleia și Thasos, un fragment de vas grecesc (scyphos) de tip atic, cu figuri roșii, resturi dintr-o oală lucrată cu mâna, de factură indigenă, și oase de cai. Totul este similar unor apariții din necropola tumulară de la Histria, are analogii cu mormântul „princiar” de la Agighiol, sau cu cel de la Peretu (jud. Teleorman, unde s-au descoperit splendide obiecte de argint).” Materialele arheologice de la Topraisar au fost descoperite în anul 1963 într-un șanț de canalizare, la adâncimea de circa 1 – 1,5 m de la suprafața terenului. La momentul respectiv, cercetătorii nu s-au pronunțat dacă e vorba de o necropolă sau de o așezare de sine stătătoare.
Studiile arată că localitatea antică din zona Topraisar a fost un loc de contact între popoarele perioadei respective. Astfel „contactul sciților cu geții, semnalat prin împrumuturi și sinteze culturale încă din sec. V – IV î.e.n. se accentuează din sec. IV – III î.e.n. nu numai în artă dar și în economie, printr-o serie de meșteșuguri. Aserțiunea se sprijină pe răspândirea ceramicii – diferită de cea getică – descoperită chiar la Histria și în alte localități, ca Topraisar (...) etc., cu particularități identice zonelor nord și vest-pontice. Dar argumentul cel mai puternic îl constituie însă monedele de argint sau de bronz cu efigiile unor căpetenii scitice, așa-numiții basilei, bătute în atelierele din Callatisși pe care se identifică numele: Kanites, Sariakes, Tanusa, Ailios, Akerosas, și Charaspes. Ele vor circula, probabil cu cele grecești și macedonene.” Deoarece se află la jumătatea distanței între Tomis și Callatis, cercetătorii „pledează pentru cuprinderea lui tot în sfera de influență a coloniei doriene”, cel puțin pentru perioada secolelor IV-III î.h. Cele opt amfore cu ștampilă, descoperite în mormântul tumular de la Topraisar „și-au aflat relativ corespondența într-o ștampilă callatiană. Situarea localității la distanțe quasiegale de Tomis și Callatis nu exclude posibilitatea plasării ei în zona de influență a ultimei colonii, mai ales că majoritatea materialelor amforice aflate acolo sunt de proveniență heracleeană. Paralel cu produsele heracleene se semnalează în zonă importuri amforice cu insula Thasos, importuri care vor căpăta un caracter organizat de-abia în a doua jumătate a secolului IV î.e.n. și mai ales în prima jumătate a secolului III î.e.n.”